În timpul Marii Crize, oamenii au supraviețuit prin toate mijloacele disponibile. Un gunoier în vârstă din New York a decis să devină falsificator. Spre deosebire de escrocii profesioniști care falsificau bancnote mari, el a început să facă în bucătărie bancnote de un dolar într-un mod artizanal! Când primele falsuri au ajuns la Serviciul Secret, detectivii au fost șocați. În primul rând, niciun falsificator care se respectă nu ar fi petrecut vreodată timp și efort falsând bancnote de 1 USD. În al doilea rând, falsificatorii se mândreau de obicei cu munca lor: erau maeștri în meșteșugul lor și încercau să facă astfel de falsuri încât să fie imposibil să-i deosebească de banii reali.
Dar aceste falsuri erau fost atât de groaznice încât serviciile secrete au decis că făptuitorul pur și simplu își bate joc de ele. Banii erau tipăriți pe cea mai ieftină hârtie și, potrivit detectivilor, președintele Washington „arăta ca moartea” pe ei, iar numele său de familie era scris greșit „Wahsington”.
Dar, dosarul a fost deschis. Escrocul a primit numele „Mister 880” din cauza numărului său de caz. În decurs de o lună, în laboratorul de criminalistică au apărut alte 40 din aceleași falsuri. Până la jumătatea anului 1938, numărul lor a crescut la 585. Problema era că Mister 880 era evaziv. Lăcomia a ucis majoritatea falsificatorilor, dar Mister 880 nu a cheltuit niciodată bani în același loc de două ori. Și nu a cheltuit niciodată mai mult de 15 dolari falși pe săptămână. Anchetatorii au atârnat o hartă imensă a New York-ului în biroul lor, marcând cu un buton roșu locația în care apareaau falsurile. Și în curând tot New York-ul a luat foc. Detectivii au tipărit și au distribuit aproximativ 200.000 de pliante de avertizare. Au instruit peste 10.000 de magazine. Totul a fost în zadar.
Pe măsură ce anii au trecut, căutarea lui Mister 880 s-a transformat în cea mai scumpă anchetă de falsuri din istoria Serviciului Secret. El a fost prins abia în 1948. Din întâmplare. În casă a fost un incendiu și pompierii au început să arunce în stradă orice gunoi care ar putea lua foc. Au existat și clișee de probă din care erau tipăriți dolarii contrafăcuți.
Emerich Juttner s-a dovedit a fi un cetățean care respectă legea. Și-a folosit banii falși doar pentru a cumpăra alimente și produse de primă necesitate. Nu a înșelat niciodată un agent de vânzări pentru mai mult de un dolar. Instanța a ținut cont de vârsta infractorului, de cantitatea nesemnificativă a falsurilor sale și l-a condamnat pe Juttner la amendă de un dolar și închisoare pentru un an și o zi. Patru luni mai târziu, Emerich Juttner a fost eliberat condiționat. A devenit o legendă și, pe baza poveștii sale din 1950, a fost filmat filmul „Mister 880”. Filmul i-a făcut mai mulți bani decât toți dolarii săi contrafăcuți la un loc. În imagine este Juttner și falsurile lui.
