Am început să scriu acest articol luni și abia azi am reușit să-mi fac o părere despre ce va urma în alegerile prezidențiale de duminică din România. În diaspora este aproape evident că va câștiga Călin Georgescu, românii nici măcar nu mai ascultă de argumente, sunt porniți să-l voteze pe cel care le promite lapte și miere la robinete. Deși mă îndoiesc că în ianuarie românii vor sta la coadă să se întoarcă acasă, haosul va domni pentru 5 ani în țară. De ce? Simplu, pentru că mai bine pui la căruță doi măgăruși care trag înainte, decât doi cai nărăvași și puternici care trag în direcții opuse.
Lasconi versus Georgescu
România are de ales pentru a doua oară dintre două rele, pe cel mai mic. Am mai trăit asta în confruntarea dintre Iliescu și Vadim Tudor. Atunci se pare că românii au ales stabilitatea, azi vor să încerce și varianta pierzătoare, un guvern pro UE și un președinte pro EST. Nu văd ce bine ar ieși din asta. Dacă ne mișcăm repede, am putea prinde intrarea deplină în Schengen, dar cu controale la vamă (chiar nu înțeleg cum va funcționa asta), poate și intrarea în SUA fără vize (aici șansele par a fi mai mari, pentru că am îndeplinit cerințele, iar americanii sunt foarte tehnici, nu amestecă politica cu afacerile). În rest, leul va scădea, vom da mai mult de 5 lei pentru un EURO, deja mai sunt doar 2 bani până la pragul psihologic.
Vor reuși românii din țară să încline balanța către Elena Lasconi? Cu sprijinul PSD poate ar fi fost posibil, dar fără el, cred că este imposibil. Apreciez fermitatea celor de la PNL și UDMR, au ales fără să pună condiții (deși evident că ar putea pune condițiile la formarea guvernului) și dezaprob eschivările PSD-ului (mai ales cele de tipul folosit de către Victor Ponta – vă zic cu cine nu votez: E. L. ) iar aici îi dau dreptate lui Băsescu când îi zicea Viorel.
România are un deficit bugetar istoric, iar el va crește cu siguranță din 2025, în loc să scadă așa cum și-au propus toți cei care promit acasă sau la Bruxelles că economia va merge mai bine. Călin Georgescu promite naționalizări în masă, care chiar dacă nu sunt posibile cu atribuțiile prezidențiale, vor slăbi încrederea investitorilor externi (chiar și a celor interni, care cu siguranță nu vor fi încântați să-și lase investițiile să fie naționalizate). A încercat Venezuela asta și ați văzut unde s-a ajuns. Nu aduce nimic bun viitorul, dacă va fi așa cum îl vede Georgescu. Măcar restul promit că va fi mai bine, deci măcar știm că e posibil, invers este clar unde ne îndreptăm.
