Viscri 32: White Barn and Blue House

Ne-am documentat si am zis sa scriem si noi despre stirea momentului: experiente placute si neplacute la Viscri 32: White Barn and Blue House. Nici nu stiu cu ce sa incepem, cu alea bune sau cu alea rele? Sa incepem cu inceputul: stim cu totii despre satul de la printul Charles, sa nu ne facem mai inteleptti decat suntem, mai ales daca suntem ragateni. patronii locatiei sustin mereu ca promoveaza Slow Food-ul, adica mancarea locala facuta pe indelete, traditional. Am vazut asta de cele mai multe ori cand mergem in vacanta in Elvetia, in locuri mai putin stiute de cei cu bani. Exista insa mari diferente fata de povesteste lumea ca a vazut la Viscri, la Alexu Toader si Mara Oana [ asa am inteles ca-i cheama pe proprietari ].

Viscri 32: White Barn and Blue House – Review

Cred ca e pretentios spus review, avand in vedere ca scriem doar pe baza experientei altora [ cine stie, poate ne invita patronii mocca pe la ei si o sa scriem si din proprie experienta ]. Asadar am vazut sute de recenzii negative dar si pozitive [ astea predomina, altfel nu aveau nota 4,4 pe Google Maps din 606 note acordate ]. Am sa incep totusi cu partea mai putin placuta, ca sa pot incheia receniza pe un ton pozitiv.

Partea negativa la Viscri 32: patronii Alexu Toader si Mara Oana nu au inteles ca o afacere se tine cu cheltuiala, nu atat materiala cat umana. Mai exact trebuie sa mergi pe principiul cat mai multi clienti satisfacuti. Daca sunt zeci de nemultumiti, nu e de bine. Asta chiar daca ei [ clientii ] nu inteleg ca tu functionezi 101% pe principiul rezervarilor. Adica daca nu esti asteptat, mai bine nu mergi. Atat cred ca se poate spune negativ de locatie. In rest sunt doar pareri subiective, gen pret sau gust. Ultimul client mai cunoscut care s-a plans a fost Tudor Maxim [ citat rapid de bloggeri si influenceri mai cunoscuti sau mai putin in trending ], iar ce spune el este 50% adevarat, pentru ca restul de 50% e interpretabil.

La pensiunea Viscri 32: White Barn and Blue House ideea de baza este slow si cu rezervare. Atat! De ce in atatia anu nu au gasit o metoda de a intretine oaspetii pana vine mancarea, nu stiu. Un aperitiv, o cesaca cu frisca, o muzica ungureasca cantata de taraful din sat, orice. Tudor a fost nemultumit si a a scris asta repede pe internet. Ok, este dreptul clientului de a scrie in condica de sugestii si reclamatii, iar patronii nu au inteles asta. Dovada sunt zecile de raspunsuri pe acelasi ton de ani de zile de cand lumea se plange de faptul ca nu sunt primiti si ca asteapta cam mult pana vine ciorba de vacuta.

Ma uit peste recenziile recente si vad ca majoritatea sunt de 5 stele [ * ],  rareori cate un nemultumit. Scorul de 4,4 stele spune totul. Povestea e una de succes – daca prin asta intelegi ca esti intr-un sat care arata ca in secolul XIX. De asta si mergi acolo, sa vezi cum era odata, nu sa stai pe terasa in Bucuresti. Ce cred eu ca le lipseste? Poezia locala. Adica ok, ambientul e ala pe care-l vezi in poze, e super cool sa zic asa. Dar atat. Inveseleste lumea, aia care vine cu rezervare sau fara, o sa vezi ca prinde bine nea Alexu si tanti Oana. Nu in ultimul rand as vrea sa vad si cateva sasoaice pe acolo, macar cu numele si portul. Parere personala, evident.

Viscri 32: White Barn and Blue House
Viscri 32: White Barn and Blue House [ Sursa foto: aventurescu.ro ]
News Reporter
Salut, eu sunt Liviu și alături de George am înființat acest site de știri. In acest moment lucrez ca senior editor la portalul WebPress, iar in timpul liber sunt prezent și aici. Dacă aveți nevoie de serviciile unui redactor de știri, știți acum unde ma găsiți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.