Desi situatia e aceiasi in toata tara, azi am sosit in capitala de la Otopeni – aeroport. Dupa completarea fisei de carantinare de rigoare, repede la domiciliu – cu o trecere rapida pe la market, doar ca am ajuns in oras la 21:07, deci am ramas cu buza umflata. Cum pe avion nu poti cara nimic, asta este – facem comanda la Glovo. Dar maine de dimineata, in seara asta ramanem cu ce am mancat in avion. Restaurante? Nu-s deschise, ar mai fi o varianta: sa ne grabim pana nu se face 23:00 si sa luam ceva de la o benzinarie. S-a gandit cineva la treaba asta?
Viata in pandemie in Bucuresti
Azi nu m-a sunat nimeni, maine sa vedem ce va urma – am sa tin un jurnal de pandemie pentru cele 14 zile cat am sa stau inchis ca un pustnic in casa. Cu serviciul nu am probleme, ca lucrez de acasa – adica telemunca. Deja citisem despre impozitele zero, dar mi-a trecut. Nu zic ca si astia 400 neimpozabili sunt ok, decat deloc. Dar e un fel de praf in ochi, o scutire de 200 de lei maxim pe luna, pentru angajator de fapt. La o mie de angajati, se vede economia, nu-i asa? La om in buzunar, mai deloc.
Maine ar trebui sa discut cu cel mai nou client al meu, nici macar nu stiu ce sa zic. Adica banii sunt frumosi, practic ar fi cam 35% in plus fata de ce castigam acum. Procent bun, de munca asa si asa, cam 10 zile maxim de munca la proiectul asta. Nu-mi place ce am de facut, dar pe praful asta, mai ai curaj sa faci nazuri? Pe de alta parte am 14 zile de reflectie, fara mers la munca la birou, fara colegi, fara stres. Hai ca pana la urma a meritat o delegatie de o luna, din care 14 zile inchis la domiciuliu. Zic asta acum in prima zi, la prima ora. Sa vedem ce zic peste doua zile, peste o saptamana si la final de carantina.
Sincer sa fiu, e usor sa tragi concluzii cand nu te afecteaza ceva, esti un fel de lup moralist. Cand insa esti pus in situatia cu pricina, parca altfel stau treburile. Teoretic pana acum nu am avut de ce sa ies in oras dupa ora 23, nici la market dupa ora 21, dar azi uite ca sunt intr-o situatie cam anapoda. Sunt carantinat 14 zile, singur intr-o garsoniera in Drumul Taberei. Mare, 45 m² – pot sa dau petrecere, doar ca nu am cu cine in astea 14 zile, iar daca as putea, ar trebui sa fim doar cativa. Cam aiurea sa stai asa timp de un an sau doi, fara sa socializezi in adevaratul sens al cuvantului. Poate ca nici nu erai tentat, dar stiai ca daca vrei poti. Acum nu poti nici sa vrei!
